Ce înseamnă în legătură cu verbe de mișcare în vârful sau pe vârfurile degetelor sau picioarelor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în legătură cu verbe de mișcare în vârful sau pe vârfurile degetelor sau picioarelor": tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni

"
Guri deschise-n varf de stanca, galerii nemasurate,
Bolti al caror arc se pierde intr-un haos neguros,"
Ocnele poezie de Alexandru Macedonski

" Ca fulgere desprinse din foc dumnezeiesc,
Nou Moise, el se urca atunci pe varf de munte
Si alte legi sadeste in sufletu-omenesc."
Avant poezie de Alexandru Macedonski

VÂRF, vârfuri, substantiv neutru

1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte).
       • Expresia: Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale-afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus.
♦ figurat (La plural ) Persoanele care se află în fruntea unei organizații politice, sociale sau administrative, a unui grup social etc.
♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului.

2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei.
♦ specializare Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor.
       • Locuţiune adverbiala Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni.
       • Expresia: A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul de pe cap (de frică, de spaimă) A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; prin extensie a vorbi afectat.

3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc.

4. figurat Moment de intensitate maximă a unei activități.
       • Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore de zi sau în anumite perioade ale anului.

– Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ŭhŭ.