Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PUITÓR, -OÁRE, puitori, -oare, (1) substantiv masculin și forme (2) substantiv neutru
1. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hîrtie presa de imprimat, împingînd cu mîna coală cu coală. Motorul își revine-n fire și ritmic bate pulsul lui... Roiesc ciocanele pe formă și «puitoarea» sus așteaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23.
2. (În expresie) Puitor de mine = navă mică de luptă, amenajată pentru transportul și punerea minelor marine.
