CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură "Abia ne-am incins cu centironul, ne-am luptat la baioneta. Se auzea: trosc, trosc!" Nea Florea poezie de Marin Sorescu |
Definiție din
BAIONÉTĂ, baionete, substantiv feminin Armă constînd dintr-o lamă de oțel cu marginile tăioase și ascuțită la un capăt, iar la celălalt capăt cu un mîner, care se poate fixa la țeava puștii pentru a servi soldatului în lupta corp la corp. Cîțiva ostași cu baionetele la puști coborîră în șlep. DUMITRIU, B. forme 158. Dorobanții... întinseră baionetele spre gloată. PAS, L. I 31. Pe nevăzute, arsura gloanțelor, vîrful baionetelor și tăișul săbiilor ajung pe luptători. ODOBESCU, S. III 601. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Atac (sau asalt) cu baionete (sau la baionetă) = luptă corp la corp dusă în interiorul liniilor inamice asaltate, în care se folosește pușca cu baioneta pusă ca armă de străpungere. (Eliptic) Se aruncaseră asupra turcilor, la baionetă. despre ZAMFIRESCU, R. 235. ♦ figurat (La plural ) Cei ce poartă această armă; prin extensie armată, putere armată. Baionetele, oricît de numeroase, n-au apărat niciodată pe regii nemernici de inevitabila răspundere. COCEA, P. 64. |