CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Cum mai beau nordicii locuitori dintr-o rasa uitata Ceaiul acela de mirodenie ciudata! Mai venea cate un copil de eschimos" Vis septentrionic poezie de Leonid Dimov |
Definiție din
MIRODÉNIE, mirodenii, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Mai ales la plural ) Frunza, coaja, floarea unor plante (de obicei exotice), folosite pentru a da mîncărilor un gust picant sau aromat. Tot tumultul planetei, cu porturi și hamali... cu minusculi arbuști de mirodenii. C. PETRESCU, C. vezi 119. Nu s-a învrednicit... să guste rachiu călugăresc cu mirodenii. HOGAȘ, M. N. 163. În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere de aur greu, cu mîncăruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum, aromă. Curînd începură curcile a sfîrîi deasupra jandui și a răspîndi o mirodenie care nu se mai află. SADOVEANU, O. VI 44. Cer un ceai fierbinte de cinci parale, cu mirodenie de cuișoare. BOTEZ, ȘC. 52. ♦ (Învechit, mai ales la plural ) Ulei aromat, întrebuințat la ungerea trupului. Șîpușoarele cu mirodenii și celelalte mărunțușuri cumpărate de mine. SEVASTOS, N. 220. 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-verzui, care răspîndesc noaptea un miros plăcut (Hesperis tristis). – Pronunțat: -ni-e. |