CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " radacina intalnea hidrargir golul cutit si voalul tau aiurind el intelesese elementul cel mai sfaramicios si galbui cu patru atomi de carbon contra patru plecaciuni de jad sub copite cu invitatii de mandarin sfaramand" Copacul, principele si oglinda poezie de Daniel Turcea |
Definiție din
CARBON (< limba franceza , latina) substantiv neutru Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se găsește în natură, în stare elementară, cristalină (diamant, grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pămînt și bitumuri), în unele roci sedimentare (carbonați), în dioxidul de carbon și în toate substanțele organice, combinate cu alte cîteva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Funcționează în combinații în starea de valențăDicționar enciclopedic 4. Intră în compoziția unor aliaje de mare importanță în tehnică. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (614C*) = izotop radioactiv al c., care ia naștere în atmosferă; este folosit ca atom marcat (vezi și geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare în arheologie. Hîrtie-c. = hîrtie subțire, acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă și folosită la scoaterea de copii după texte; indigo (IV). |