Ce înseamnă haramul haram se face sau de haram vine, de haram se duce?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "haramul haram se face sau de haram vine, de haram se duce": lucrul cîștigat pe nedrept se pierde precum s-a dobîndit

Cugetarile sarmanului Dionis poezie de Mihai Eminescu

" Si chiar in a lor brazde gasesc al lor mormant!

Romanii cu glas aprig indeamna ca sa-ntinda,
Strigand: Hais, ta, litfene; hais, ta, haram de plug!
Tu-mi pregatisei jugul, eu mi te-am pus in jug."
Dumbrava rosie poezie de Vasile Alecsandri

HARÁM, (1) haramuri, substantiv neutru (Mai ales în Moldova)

1. Termen depreciativ pentru un animal (rău, prost); mîrțoagă, gloabă. Poate ai vite stricătoare, că livada ta cu păpușoi e plină de niște haramuri. SBIERA, P. 269. În oaste am fost numai de zbucium: hăis haram, cea haram! CREANGĂ, P. 320. Haramu-i cu nărav, Pe toți mereu trîntește. ALECSANDRI, T. II 97.
       • (Cu sens colectiv) Nu mai duce după tine atîta haram de cîne. RETEGANUL, P. III 40.

2. Pradă, jaf. Conacul propriu-zis încă n-a fost atins, dar încolo e haram și oamenii cară fără sfială cu sacii și cu tîrnele porumb, fasole, grîu, ce se găsește. REBREANU, R. II 149.
       • De haram = a) (locuțiune adjectiv și adverb) (lăsat) la voia întîmplării, fără stăpîn, bun de jefuit, de prădat. Poftiți ca la dumneavoastră, că averea mea-i de haram. DAVIDOGLU, O. 67. El a rămas acasă, ce-o fi să fie, căci nu s-a îndurat să-și lase averea de haram. REBREANU, P. S. 135; b) ( locuţiune adverbiala) de pomană, degeaba; pe nedrept, prin jaf. verb reflexiv:eai să dau de haram și ce bruma am putut să sui în car? GALACTION, O. I 279. Răzășia mea care mi-ai mîncat-o de haram cu cărți minciunoase, cu plastografii. ALECSANDRI, T. 1585.
       • Expresia: Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce = lucrul cîștigat pe nedrept se pierde precum s-a dobîndit. Banii cîți cu nedreptate cîștigați carii i-am pus, După cum haram veniră, astfel și haram s-au dus. PANN, P. vezi II 80.

3. (În expresie) A mînca haram = a vorbi fără rost, a spune vorbe de clacă. Măi tartorule, nu mînca haram și spune drept, tu ești Gerilă? CREANGĂ, P. 240. Nu ți-ai primit toată leafa?...

– Mănînci haram, Ioane... N-am luat nici o leafă. ALECSANDRI, T. 1546. Haram că... = păcat că; degeaba... Haram că-i însurat! Văd că mănîncă tot ca un burlac. La TDRG. (În opoziție cu halal de...) Haram de... = vai de... Acum, că s-a înecat ăl mare, o să-i dea ăstuia mic cămașa înecatului, să-i poarte noroc. Haram de așa noroc. STANCU, despre 204. Haram de capul vostru; de n-aș fi eu aici, ați păți voi și mai rău decît așa. CREANGĂ, P. 310. Haram De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare. EMINESCU, N. 44.