Ce înseamnă grupuri-grupuri?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "grupuri-grupuri": în mai multe grupări, adunări

" Pe-un capitel de frunze de acante;
Un grup voios de fauni si bacante
Ironici stau si de pauni se mira."
La villa aldobrandini poezie de Duiliu Zamfirescu

" Ura!... trei palcuri dese de cei mai buni arcasi,
Plecand, pe camp se-nsira in grupe de hartasi.
Voinicii merg in fuga spre lagar, indrazneti,"
Dumbrava rosie poezie de Vasile Alecsandri

GRUP substantiv neutru (< limba franceza groupe, conform italiana gruppo): ansamblu de unități fonetice, morfologice sau sintactice, de același fel, reunite pe baza caracteristicilor (fizice, formale, funcționale) și alcătuind un tot.
       • consonántic: g. de consoane, ca de exemplu tl, str și șn în cuvintele atlas, strașnic și șnur.
       • vocálic: g. de vocale în hiat sau formând diftongi și triftongi, ca de exemplu ăi, eu, oe, oa și oai în cuvintele zurgălăi, euforie, poet, poartă, leoaică.
       • de sunete: g. de elemente ale vorbirii orale, care comportă o emisiune cu caracter muzical și care se concretizează în diftongi, triftongi și silabe, ca de exemplu -âi-, -oai-, stri- și -par în cuvintele pâine, tigroaică, strident și compar.
       • coordonatív (șir coordonativ): g. de cuvinte cu rol de părți de propoziție nepredicative, în relație de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, sau regente față de un element subordonat tuturor, ca de exemplu mama și copiii, echipa noastră și echipa voastră, este limpede și bună, om tânăr și frumos, bărbat cu talent și cu experiență; tânăr fără experiență, dar cu talent, om tânăr, deci fără experiență; haine pentru bărbați, femei și copii; cărți și caiete noi; câteva caiete, cărți și maculatoare; depinde de pregătirea și voința omului; un om cam ursuz și zgârcit etc.
       • adjectivál (GA): secvență în structura de suprafață (vezi) reprezentată prin adjective care îndeplinesc funcția de atribut.
       • nominál (GN): secvență în structura de suprafață, reprezentată prin substantive. În cadrul lui se poate descrie și g. adjectival. Împreună cu g. verbal (vezi) formează nucleul propoziției, îndeplinind funcțiile de subiect sau de obiect al propoziției.
       • verbál (GV): secvență în structura de suprafață, reprezentată prin verbele care îndeplinesc funcția de predicat. Împreună cu g. nominal (vezi) formează nucleul propoziției. G. verbal reprezintă o parte a g. predicativ (vezi).
       • predicatív (GP): secvență în structura de suprafață, reprezentată prin g. verbal la care se adaugă și elementele nepredicative care țin de el, cu funcție de obiect.
       • itálic: g. de limbi vorbite de locuitorii antici ai Peninsulei Italice, în care intrau etrusca, falisca, latina, osca și umbriana (úmbrica)

– vezi