Ce înseamnă gramatică timp imperfect și substantiv neutru?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "gramatică timp imperfect și substantiv neutru": timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată

" Un alt exemplu, prin contrariu: Panu, in Jeanna d'Arc, apare in sfite grele, cu carja arhiepiscopala, ca monseniorul de Reims. Deocamdata, publicul nu recunoaste sub venerabila barba pe simpaticul comic: cum deschide insa eminentia-sa gura, desi spune lucruri foarte catolice, toata sala izbucneste intr-un acces de veselie nebiruita. Nu e vorba, intre noi fie zis, si eminentia-sa monseniorul de Reims prea seamana cu popa Zabava2.
Si, in fine, Manolescu, un incepator, cu toate imperfectiile lui, este preferabil in Hamlet lui Rossi3, cu toata virtuozitatea acestuia. Rossi este un virtuoz; el joaca pe Hamlet si pe Romeo cu o interpretare miraculoasa. Ce folos insa? E o cavatina de Rossini, cu ruladele, pichetatele si fioriturile ei, executata exact si bine, dar de un trombon.
Nu! asta nu ne poate da o multumire artistica deplina; si de aceea preferim pe Manolescu."
Cronica teatrala (II) poezie de Ion Luca Caragiale

" Asa, pentru intelesul omului nu-i nimic mai important decat intelesul omului, fiindca, prin comunicarea intelesului la inteles, realitatea se potenteaza. Infinitul palpabil, dar ideal, se adanceste in oglinda sferica si devine infinitul impalpabil, dar real. Dar oglindit acuma dintr-o oglinda intr-alta? O a doua adancire, o alta lume si mai impalpabila, dar cu atat mai reala. Sa luam doua oglinzi sferice: soarele urias se strange in adancimile uneia ca un punct; din cea dantai, acest punct se adanceste inca o data in a doua, si cand a ajuns ca varful acului de albina, atunci arunca in focarul de reflexie cea mai intensa lumina si caldura.
Toate aceste schimbari, toate aceste raporturi - intre infinitul mare si infinitul mic, si apoi intre acesta, devenit la randu-i mare, si cel d-al treilea, care-l potenteaza la randu-i - au totdeauna masuri fatale din cari nu se iese. Fie oglinda imperfect sferica, neregulata, deformata, burdusita, oricum colorata, ea isi va pastra ca atare un mod totdeuna acelasi de oglindire - totdeauna va fi un echilibru, un chip constant de raporturi intre ce si cum se oglindeste.
Dar unde ne ducem cu atatea ciudate digresiuni fara disciplina?"
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

IMPERFÉCT, -Ă (< latina, limba franceza ) adjectiv (Și adverbial) Cu defecte; lipsit de perfecțiune.
♦ Neterminat.
       • (lingvistică) Timp i. (și substantivat, n.) = timp al modului indicativ prin care se exprimă o acțiune din trecut, încă neterminată în momentul la care se referea vorbirea.
       • (economie) Piață (concurență) i. = condițiile (situația) în care prețurile sunt modificate, de obicei de una sau mai multe persoane fizice sau juridice, din cauza unor avantaje de care se bucură anumiți cumpărători sau vânzători.