Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
compús, ă a [Atestat: (a. 1825) GCR II, 246 / Plural: úși, e / Etimologie: compune] 1 Alcătuit din mai multe elemente. 2 Combinat. 3 (Chm; îs) Corp Corp alcătuit din combinarea mai multor corpuri. 4 (Arh; îs) Stil Stil format din împrumuturi luate din mai multe stiluri arhitectonice. 5 (Muz; îs) Măsură ă Măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple și exprimată prin cifre suprapuse, dintre care cea de sus reprezintă numărul de note ce trebuie să conțină fiecare măsură, iar cele de jos numărul notelor care formează întreaga durată. 6 (Grm; îs) Timp Timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. 7 (Lin; îs) Cuvânt Cuvânt rezultat din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. 8 (Ecn; îs) Dobândă ă Dobândă care se adaugă la o sumă, producând, împreună, o dobândă mai mare. 9 (Bot; lpl) e Compozee. 10 Elaborat. 11 Scris.
ă in literatură 
