Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adjectiv (În opoziție cu obiectiv)
1. (filozofie) Care consideră drept bază a tot ce există conștiința individului și neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv.
2. Care are un caracter personal; care se bazează pe o judecată părtinitoare. Totdeauna dăm o explicație obiectivă restricțiunii voinței noastre, in loc a căuta o explicare subiectivă. GHEREA, ST. Hristos II 297.
