Ce înseamnă gramatică flexiune nominală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "gramatică flexiune nominală": flexiunea părților de vorbire declinabile

"
In mijlocul huetului, in picioare pe banca din fata celei ministeriale, se vede d. Sihleanu, alesul dela Putna, clipind din ochi, gesticuland academiceste si miscandu-si repede buzele; pare ca tine un discurs; din nenorocire insa, d. Sihleanu se paote vedea numai, de auzit nici ca-i vorba; dar aceasta nu descurajeaza pe orator, care, cu talentul sau cunoscut, isi urmeaza discursul mai departe. D. Maiorescu cere necontenit cuvantul in cestiune de regulament, ceea ce in sfarsit i se acorda. d-sa se adreseaza biuroului provizoriu ca singura autoritate constituita pana acuma, si-l roaga a-i spune cine a tiparit acel apel nominal ? Camera se zice ca nu poate acorda cuvantul si nu poate discuta nimica, de vreme ce inca nu e constituita; asa e; dar atunci, cine tipareste lista alfabetica a numerelor deputatilor, d'asupra careia sta scris cu litere mari titula oficiala de: Adunarea Deputatilor, - apel nominal ? Cine ? Ministerul ? Imprimeria Statului ? Directia Monitorului Oficial ? Da, Camera nu e inca constituita, dar oare pentru acest cuvant, deputatii ce s'au adunat aci au venit fara nici un titlu ? Nu trebuesc dansii sa fi venit in puterea unui mandat dat de alegatori ? Si oare trebue sa se treca in apelul nomunal provizoriu, in locul numelui aceluia ce poseda certificatul de ales dat de biuroul definitiv, un alt nume, numai pentru ca un prefect s'a pripit a telegrafia ministrului stirea neadevarata despre reusita candidatului sau de predilectie ? Pana la verificarea titlurilor, prin urmare, d. Maiorescu cere sa se treaca in apelul nominal provizoriu numele d-lui N. Gane. Se produce din nou sgomot; d. Maiorescu incheie repetandu-si cererea, si guvernamentalii se domolesc de indata ce d. C. A. Rosetti arata ca impartaseste pe deplin cererea deputatului conservator. Toti tac, si acum in tacerea generala se aude vibrand glasul d-lui Sihleanu, care si-a urmat fara clintire discursul inceput si a ajuns cu fericire la concluzia, ca nu trebue sa se acorde niminui cuvantul pana ce nu se vor trage la sorti sectiile.
"
Un incident la camera poezie de Ion Luca Caragiale

NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adjectiv Care conține nume, de nume; pe nume, după nume. L-au trecut și pe el pe acele tabele nominale. CAMILAR, N. I 18. Astfel, la apelul nominal lipsi. BOLINTINEANU, O. 280.
       • (economie poloneză) Valoare nominală = valoarea indicată pe o acțiune, pe o hîrtie-monedă, care uneori nu corespunde cu valoarea reală după cursul zilei; valoare trecută în scripte, valoare oficială. Valoarea nominală a acestui împrumut a fost de... GHICA, S. 449. Salariu nominal = sumă de bani pe care o primește un salariat pentru munca îndeplinită. (gramatică) Flexiune nominală = flexiunea părților de vorbire declinabile. În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală, e analitică. GRAUR, forme L. 180. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ. În propoziția «pupăza era ceasornicul satului» (CREANGĂ, A. 55), «era ceasornicul» este predicatul nominal.