CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Ce-ar fi mai mult decat explozia-n vant A unui glob de papadie Care dispare semanand?" Sfarsitul lumii poezie de Ana Blandiana " Ca un glob de aur luna stralucea Si pe-o vale verde ostile dormea;" Cea de pe urma noapte a lui mihai cel mare poezie de Dimitrie Bolintineanu |
Definiție din
GLOB, globuri, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Corp sferic sau sferoidal. Luna, ca un glob de aur, înviorează noaptea. BOLINTINEANU, O. 350. • Glob ocular (sau al ochiului) = partea ochiului, de formă sferică, adăpostită în orbită. Fruntea lui Bîlea se încreți și globurile ochilor i se umflară. PREDA, Î. 150. (La plural și în forma globi) Îi erau globii ochilor scrijelați de fire roșii. SADOVEANU, M. C. 47. Sub pleoapele închise globii ochilor se bat. EMINESCU, O. I 79. ♦ Corp sferic de sticlă, servind drept ornament. Pomul de iarnă era încărcat de globuri colorate. ♦ (De obicei urmat de determinări) Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor... adunase în sindrofie prietenii. ANGHEL, PR. 46. Lămpi mari de bronz, cu globuri de porțelan, aruncă o lumină albă. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. 2. (Determinat uneori prin «pămîntesc» sau «terestru») Planeta locuită de oameni; pămîntul. E rînduiala firii bujorul să-nflorească... Și globul să rotească mereu pe lîngă soare. DEȘLIU, G. 51. Cometă... De ce verb reflexiv:ei să arzi globul ce noi îl locuim? ALEXANDRESCU, M. 177. • Glob (pămîntesc sau terestru) = glob sferic, de obicei metalic, pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul scoarței pămîntului; e folosit pentru scopuri didactice. Glob ceresc = glob sferic pe a cărui suprafață exterioară e reprezentat aspectul bolții cerești. – plural și: (substantiv masculin) globi. |