Ce înseamnă geografic?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "geografic": stratul exterior complex al pământului, reprezentând zona de întrepătrundere și de interacțiune a litosferei, atmosferei, hidrosferei și biosferei, în care se desfășoară intens procesele determinate de energia solară și de gravitația u

" te-as feri de clipe reci,
te-as inveli cu mine.
Dar pun pe taler"
Sufletul ce-l am poezie de Ion Vatamanu

" Sinaia rasufla salbateca racoare din toti plaminii ei de codri intunecati. Si ne poftea la culcare.
A fost un deliciu sa ma pot inveli si sa dorm in patura infatata. Dar toata noaptea m-a obsedat fata javaneza. M-am visat numai cu ea in brate, cind in chipul volumului meii Stele negre, alungit ca un sul imbracat in piele galbena, cind preschimbata intr-o luxurianta femeie tropicala, din carnea careia ieseau paie si alge care ma intepau. Si m-am desteptat mai obosit si mai indispus decit ma culcasem.
A doua zi am parasit vila si am fugit cu primul tren la Bucuresti, in subsolul plin cu versuri si coji de pepeni verzi."
Fata din Java poezie de Vasile Voiculescu

ÎNVELÍ, învelesc, verb IV. tranzitiv

1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A acoperi; (urmat de determinări introduse prin prepoziție «în») a înfășura. A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hîrtie. ▭ Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16. A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108.
       • figurat [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39. (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O.

10.
       • reflexiv De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 464. (Cu pronunțare regională) Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29.
♦ (Cu privire la cărți sau caiete) A acoperi scoarțele cu hîrtie; a îmbrăca.

2. (Cu privire la case) A acoperi cu țiglă, tablă etc. Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, despre 295. Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300.

3. (Cu privire la foc) A acoperi cu un strat de pămînt, de cenușă etc., pentru a face să ardă mocnit; a învălui. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar verb reflexiv:un cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48.