Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SPONTANÉU, -ÉE, spontanei, -ee, adjectiv (Ieșit din uz) Spontan. Trecutul se oglindea idealizat în aceste producții spontanee, simple. IORGA, L. II 460. Această admirație profundă a artistului e și dînsa tot atît de spontanee, mai ales în poezia lirică, ca și creațiunea însăși. GHEREA, ST. Hristos III 188.
• Generație spontanee = generație spontană, vezi generație.
• (Adverbial) Spontaneu, fără îndemn și fără exemplu, el n-ar fi nimic. IORGA, L. I 78.
