Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
epic, ă [Atestat: HELIADE, greacă P. 19/3 / Plural: ci, ce / Etimologie: lat epicus, franceza épique, cf it epico] 1 a (despre opere, subiecte, creații literare) Care narează fapte ale eroilor unor întâmplări reale sau imaginare Si: (înv) epicesc (3). 2-3 substantiv masculin articulat (Șîs gen ) (Gen literar) care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. 4-5 substantiv feminin articulat (Operă literară) care narează fapte ale eroilor unor întâmplări reale sau imaginare. 6-7 substantiv feminin articulat (Pex) Povestire (sau care povestește). 8 substantiv feminin Totalitate a operelor literare având la bază narațiunea. 9 a (despre un scriitor) Care compune opere având la bază narațiunea. 10 a Care este întrebuințat în opere cu caracter narativ Si: (înv) epicesc (1). 11 a Specific operelor cu caracter narativ Si: (înv) epicesc (2). 12 a Asemănător cu faptele povestite în epopei sau în poeme eroice. 13 a Demn de o epopee. 14 a De proporții vaste Si: grandios.
