Ce înseamnă forme oxiacetilenică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "forme oxiacetilenică": forme rezultată în urma arderii acetilenei cu oxigenul, într-un arzător special numit suflai

" E jocul vecinic de colori
In verdea flacara de soare
De langa tarmii ninsi de flori."
Rondelul Marii Japoneze poezie de Alexandru Macedonski

" Avut si puter nic emir, voi sa fii.“ —
Si flacara spune: „Aduc inspirarea
Si-n alba odaie alearga vibrarea."
Noaptea de decembrie poezie de Alexandru Macedonski

FLÁCĂRĂ, flăcări, substantiv feminin

1. Masă liberă de gaze, care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și arde cu dezvoltare de căldură și lumină; parte luminoasă, mobilă, care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară. O flacără țîșni, crescu într-o pălălaie, creștea spre cer ca o cușmă uriașă de foc. CAMILAR, TEM. 254.
       • (Poetic) Acuma nopțile erau senine, cu boltă de ametist, pe care străluceau puzderie de stele mărunte și luceferi ca niște flori de flacără. SADOVEANU, M. C. 34.
       • figurat De pe malurile Prutului, privim spre răsărit întinderile Uniunii Sovietice, pămînturile pe care s-a aprins flacăra Marii Revoluții din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 359, 1/6. Ochii lui sînt două flăcări de lumină genială. DEMETRESCU, O. 37.
       • Expresia: A fi în flăcări (sau, rar, în flacără) = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări. Casa este în flăcări
       • figurat E-n flacără bolta senină. Și fără-ntrerupere-acum Se varsă tăcută lumină. COȘBUC, P. II 8.

2. figurat (Sugerat de diferite însușiri ale unei flăcări) Înflăcărare, pasiune, căldură, strălucire. Noi ne-am cuprins de-o flacără curată, Ce niciodată n-are să apuie. CERNA, P. 49. Flacăra tinereții încălzește gîndul dorit și aștepți cu nerăbdare să sune, cît mai degrabă, ceasul luptei. PĂUN-PINCIO, P. 94.

– plural și: flacăre (TEODORESCU, P. P. 542), flacări (SADOVEANU, O. VII 171, COȘBUC, P. I 67).