Definiție din
Dicționar enciclopedic
ANTILELE OLANDEZE, grup de cinci insule din Antilele Mici (Curaçao, Bonaire, Sint Maarten, Sint Eustatius și Saba) în bazinul sudic și estic al M. Caraibilor; 800 km2; 183 mii locuțiune (1989). Limba oficială: olandeza; alte limbi: engleza și dialectul papiamento. Centrul ad-tiv: Willemstad (în ins. Curaçao). Relief muntos; climă subecuatorială umedă: vegetație luxuriantă. Expl. de fosforite. Mici culturi tropicale. Se cresc caprine, ovine, bovine. Mari rafinării de petrol (capacitatea de prelucr. c. 40 termen militar t). Nu au c. forme Moneda: 1 florin = 100 cents. Export (valoric, 1987); produse petroliere (95 la sută), produse chimice, alimentație, fosfați. Import (valoric, 1987); petrol (din Venezuela, 70 la sută), produse alimentație, bunuri de larg consum. Turism. Colonie olandeză din 1634. Din 1954 are statut de terit. nemetropolitan al Olandei.
