Ce înseamnă fonetică; în sintagma frecvență fundamentală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "fonetică; în sintagma frecvență fundamentală": primă armonică a unui semnal complex; fundamentală

" Cand eram si eu ca ea — un licean
Cu frecventa cursurilor pe... trotuar...
Dar de data asta, nu stiu cum,"
Primavara inutila poezie de Ion Minulescu

" Si viata se decolora deodata iarasi in noi, ca o stofa batuta de soare si intemperii. Ea isi pierdu din nou nuantele care ii dadeau farmec, relieful desenului care-i facea personalitatea. Raminea singur cenusiul fundamental al tesaturii, teribilul cenusiu el existentei
- Esti existentialist? il intrerupsei, intrigat de frecventa si fiorul cu care cuvintul existenta ii revenea pe buze si care ma interesa mai mult decit povestea atit de aminata a capului de zimbru
- Ce? racni el furios."
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, substantiv feminin

1. Repetare deasă a unei acțiuni, a unui fapt etc.
♦ (În învățămînt) Participare a elevilor sau studenților la cursuri. Cursuri fără frecvență. ▭ Frecvența la cursurile de alfabetizare depinde în mare măsură și de felul în care profesorul sau învățătorul reușește să atragă pe cursanți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 1/1.

2. Numărul de perioade efectuate într-o unitate de timp, la un fenomen periodic. Frecvența vibrațiilor diapazonului.
       • Curent de frecvență înaltă (sau joasă) = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori, într-o unitate de timp.