 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură "Salga, care rupea cate o tigara Nationala in doua, apoi jumatate o risipea intr-o foita de jurnal, si incropea tigara pe care o aprindea la jarul din gura sobei si o fuma. Cand o fuma isi arunca piciorul stang, infasurat in molton, peste celalalt, si lasa falnic capul inconjurat de rotocoale de fum, pe spate." Intrerupere poezie de Nicolae Velea "Bistritei, cum se desface din mica sfera de foita aurie serpuind prin colturile odaii," oratie la o moara de lumina poezie de Geo Dumitrescu |
| Definiție din
FOÍȚĂ, foițe, substantiv feminin Diminutiv al lui foaie.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Foaie subțire de hîrtie. • Foiță (de țigară) = bucată mică de hîrtie foarte subțire, de formă dreptunghiulară, în care se învelește tutunul ca să se facă o țigară. Dă-mi... o foiță, că jurnalul ăsta mi-a ars gîtul. PREDA, Î. 111. Cel mai înalt se depărta încet, răsucind între degete o foiță de țigară. BART, S. M. 67. ♦ (La plural , familiar, ieșit din uz) Cărți de joc; prin extensie joc de cărți. Totodată, Acrivița mai căzuse și la darul foițelor: casa plină de jucători, masă lîngă masă. CARAGIALE, O. III 34. ♦ Foaie subțire de hîrtie roșie folosită în loc de fard. Aveau voie astăzi să dea și cu puțină pudră pe obraz și să-și coloreze buzele cu foiță. PAS, Z. I 121. Chiar de n-ar avea sprincenile trase ca din condei, și buzele rumene ca bobocul de trandafir cînd crapă de fierbințeala soarelui, tot n-ar da cu foiță și cu muc de lumînare. DELAVRANCEA, S. 9. Surda ostenești tu babă cu ale tale albeli În deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli! PANN, P. vezi I 172. ♦ Foaie subțire de metalurgie Foiță de staniol. 2. (Uneori servind ca element de introducere în poezia populară) Frunzuliță. Foiță verde de fragă, Că i-am fost iubită dragă; Foiță verde de-alună, Că i-am fost mîndruță bună. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 253. Prin desiș Miu umbla, Cu foițe că-m plesnea, De departe s-auzea. ȘEZ. IV 130. |
