Ce înseamnă foi de dafin?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "foi de dafin": frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment

Atque nos ! poezie de George Cosbuc

" Imita ie
Tinerel =i verde dafin impl`ntat-am dinioare
Si-nal at-am catra ceriuri cu rugi pofte umelite,"
Pentru compunerile poetice in limba nationala poezie de Gheorghe Asachi

DÁFIN, dafini, substantiv masculin Mic arbore din sudul Europei, cu frunze lucioase și aromatice, totdeauna verzi (Laurus nobilis); laur. Simți în nări mireasmă de ulei de dafin. SADOVEANU, Z. C. 140. În drum e o căscioară. Închisă, părăsită. Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18. Dumbrăvi de dafin cu întunecoase cărări, cu lacuri albastre. EMINESCU, N. 59. Deschide-te, dafin, acum pentru mine, Să m-adăpostesc. BOLINTINEANU, O. 85.
       • Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, întrebuințate în bucătărie ca condiment. Mirosul foilor de dafin, acum galbene ca tutunul de Havana, se răspîndi puternic și plăcut. GALACTION, O. I 120.
♦ (La plural sau, rar, în expresie foi de dafin). Frunzele acestui arbore, cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; figurat glorie, biruință, succes. Da, pe tatăl meu, slăvitul, mult iubitu-l-ai, spătare, Și cules-ați împreună dafini mulți. DAVILA, vezi vezi 151. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. Căci războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește, Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc. ALEXANDRESCU, P. 134.