 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Substantivul verbal se roteste in spatiul stirii de sine," Nimic nu-i zero poezie de Ion Vatamanu " Pristanda: Ordin verbal de la conul Fanica. " O scrisoare pierduta poezie de Ion Luca Caragiale |
| Definiție din
VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Care se face prin viu grai sau se transmite oral, din gură în gură; (în opoziție cu scris) care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. (Adverbial) Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. despre ZAMFIRESCU, R. 161. • (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. • Compus: proces- verbal vezi proces. ♦ Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282. 2. (În expresie) Surditate verbală vezi surditate. 3. Care aparține verbului, privitor la verb. Forme verbale. ▭ În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, forme L. 180. |
