Ce înseamnă fiul omului?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "fiul omului": una dintre denumirile atribuite lui hristos de către profeți, ca organe ale descoperii lui dumnezeu, precum și lui iisus de către profetul david

" Inspirarea te-aripase sa atingi inalte culmi,
M-ai chemat sa-ti fiu prieten — frati de cr uce ne legasem,
O simtire si un cuget sa ne turbure jurasem;"
Prietenie apusa poezie de Alexandru Macedonski

" Prin care-ajung, atatia! dinastice proptele;
Facut-am oare-n lume ceva — ca sa fiu demn
De asta-ngropaciune, cu muzici triumfale?..."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

FIU, fii, substantiv masculin

1. (De obicei în legătură cu un pronume posesiv sau cu un substantiv în genitiv) Persoană de sex bărbătesc considerată în raport cu părinții săi; copil, fecior. Iar mamă-sa să plecă... să lăpteze pe fiu-său. RETEGANUL, P. vezi 27. Taci, fiule, că ți-oi da de soție pe cutare... fată de împărat. ISPIRESCU, L.

2. Cînd să treacă fiu-său acolo... îl și întîmpină un urs mornăind. CREANGĂ, P. 185.
       • Expresia: Fiu de suflet vezi suflet. Fiu natural vezi natural.
♦ Formulă cu care se adresează cineva mai bătrîn unuia mai tînăr, spre a-i arăta bunăvoință, iubire etc.

2. figurat Cetățean, membru al unei colectivități de care se simte foarte atașat. Iubim muzica nepieritoare a lui Ceaikovski

– muzică izvorîtă din sufletul unui rus, fiu al marelui popor limba rusă STANCU, U.R.S.S. 90. Această maică Patrie se va bucura, căci cei adevărați fii ai ei vor începe să se arate că au virtute și că au cunoscut datoriile lor către ea. GOLESCU, Î. 99.
       • (Metaforic) Fiu al ăstor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M.

11.