Ce înseamnă figurat în expresie a o duce sau ține la tăvăleală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "figurat în expresie a o duce sau ține la tăvăleală": a despre oameni a fi rezistent la eforturi fizice; b despre lucruri a nu se strica ușor

" Urzitoarea Iliadei, ce isi plange Don Juanul.
Se trantesc, se rup cu ciocul si mananca tavaleala —
Obosesc. Se naste-acuma pe-o minuta armistit. "
Antropomorfism poezie de Mihai Eminescu

" - Hei, cu sarica ta miloasa, iti da mina sa mii afara si stapinul nu mai starui, il lasa in ale lui. Dar ciinele tinjea, se posomorise. Ca sa-l mai insenineze, il lua in ziua Nasterii Domnului la
biserica. Dupa iesirea de la slujba a fost o tavaleala prin zapada de-a valma, ciinele si mieii rostogoliti unii peste altii intr-o joaca nebuna, ca sta lumea si se uita ca Ia comedie. Ciobanila isi pierduse toata seriozitatea: facea nebunii mai rau ca un tinc fara minte. Atunci invatatorului ii veni in gind ceva. Strinse elevii si le vorbi astfel:
- Copii, lui Ciobanila i se uraste fara voi si va duce necontenit dorul. Eu zic sa treceti zilnic pe la scoala sa-l luati si pe el."
Ciobanila poezie de Vasile Voiculescu

TĂVĂLEÁLĂ substantiv feminin

1. Faptul de a tăvăli; bătaie, trînteală. Să sculăm tot satul și să-i tragem o tăvăleală. DELAVRANCEA, vezi vezi 181. S-ar fi sfîrșit rău pentru musafiri înfiorătoarea tăvăleală dacă nu-i dădea fratelui prin minte o stratagemă. CARAGIALE, O. I 366. Se trîntesc, se rup cu ciocul și mănîncă tăvăleală. EMINESCU, O. IV 227.

2. figurat (În expresie) A (o) duce (sau a ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la munci grele, a suporta eforturi fizice mari. Sînt, slavă domnului! sănătos și voinic, duc bine la tăvăleală. CARAGIALE, O. III 289; b) (despre lucruri) a fi rezistent, a nu se strica ușor, a putea fi întrebuințat multă verb reflexiv:eme.