 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Urzitoarea Iliadei, ce isi plange Don Juanul. Se trantesc, se rup cu ciocul si mananca tavaleala — Obosesc. Se naste-acuma pe-o minuta armistit. " Antropomorfism poezie de Mihai Eminescu " - Hei, cu sarica ta miloasa, iti da mina sa mii afara si stapinul nu mai starui, il lasa in ale lui. Dar ciinele tinjea, se posomorise. Ca sa-l mai insenineze, il lua in ziua Nasterii Domnului la biserica. Dupa iesirea de la slujba a fost o tavaleala prin zapada de-a valma, ciinele si mieii rostogoliti unii peste altii intr-o joaca nebuna, ca sta lumea si se uita ca Ia comedie. Ciobanila isi pierduse toata seriozitatea: facea nebunii mai rau ca un tinc fara minte. Atunci invatatorului ii veni in gind ceva. Strinse elevii si le vorbi astfel: - Copii, lui Ciobanila i se uraste fara voi si va duce necontenit dorul. Eu zic sa treceti zilnic pe la scoala sa-l luati si pe el." Ciobanila poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
TĂVĂLEÁLĂ substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Faptul de a tăvăli; bătaie, trînteală. Să sculăm tot satul și să-i tragem o tăvăleală. DELAVRANCEA, vezi vezi 181. S-ar fi sfîrșit rău pentru musafiri înfiorătoarea tăvăleală dacă nu-i dădea fratelui prin minte o stratagemă. CARAGIALE, O. I 366. Se trîntesc, se rup cu ciocul și mănîncă tăvăleală. EMINESCU, O. IV 227. 2. figurat (În expresie) A (o) duce (sau a ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la munci grele, a suporta eforturi fizice mari. Sînt, slavă domnului! sănătos și voinic, duc bine la tăvăleală. CARAGIALE, O. III 289; b) (despre lucruri) a fi rezistent, a nu se strica ușor, a putea fi întrebuințat multă verb reflexiv:eme. |
