CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " - Ce frumos stil! ce minunat! zici d-ta. Iata un model de stil pompos, grandios, sublim. - Marturisesc, raspund eu, ca n-am prea citit de mult un curs de retorica. Poate ca in retorica d-tale oficiala asa lucru sa se numeasca stil sublim; sa-mi dai insa voie sa-l numesc, cu tot respectul pentru d-ta -Cum?" Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale |
Definiție din
RETÓRICĂ substantiv feminin Arta de a vorbi frumos; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. vezi oratorie. Coconi îmbrăcați în catifele deprindeau retorica cu zîmbete fine și gesticulații alese. SADOVEANU, O. VI 411. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Figură de retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dîndu-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peiorativ) Declamație emfatică, elocvență seacă și afectată; mijloace oratorice întrebuințate spre a convinge auditoriul. Ceea ce ei afecționează mai mult in polemica lor este de a zice acelor pe care-i atacă că au trădat și că au furat; educațiunea și retorica lor se învoiește foarte bine cu asemenea acuzațiuni, căci ele convin politicei și aspirațiunilor de cari sînt conduși. GHICA, S. 143. – Variantă: ritórică (DACIA literar 36) substantiv feminin |