 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Dulcea dragoste-nfocata De-un fecior si de o fata. " Inelul si naframa poezie de Vasile Alecsandri " Uite-asa deodata — sute de zavoare! — Pe din toata partea satului, s-o stie Ca-i urata treaba, daca lasa glia, Mai ales cei tineri la chipiu cu-o floare. ... inca din hat-veacul vine legea asta, Sa nu-mpinga ceasul peste noi vreo stire, Ca-un fecior mai hatru si-a zidit nevasta In singuratate, ca-ntr-o manastire... " Egoism poezie de Anatol Codru |
| Definiție din
FECIÓR, feciori, substantiv masculinDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Fiu; băiat. Mama și feciorul se aflau mai împăcați. C. PETRESCU, A. 397. A fost odată un împărat ș-o împărăteasă, care aveau trei feciori. CARAGIALE, P. 111. Și cine ești tu? – Feciorul tătîne-meu. ALECSANDRI, T. I 444. M-ai făcut, maică, fecior, Să fiu tatii d-ajutoriu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 301. • Fecior de bani gata vezi ban1. 2. Flăcău. Se adunaseră toți feciorii care urmau a se duce la regimentele lor. SADOVEANU, M. C. 62. În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n coregrafie COȘBUC, P. I 176. Copiii... n-au murit, ci acum sînt feciori mari. RETEGANUL, P. II 37. • (Cu aluzie la calitățile de vitejie și curaj, legate de noțiunea de «fecior») Fecioru, care-i fecior, Doarme pe pămîntul gol; Dar tu, bade Ionaș, Tot în pene ai sălaș, Ca un pui cînd îl ingrași! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 460. 3. (Uneori determinat prin «de (sau în) casă») Servitor la casele boierești; valet. Fanarul oamenilor de rînd este de hîrtie, cu o singură lumină; cei bogați umblă cu un fanar de sticlă cu trei lumini, pe care îl poartă un fecior ce merge înainte. BOLINTINEANU, O. 287. Fecior! dă-mi șipul cu eau-de-cologne! NEGRUZZI, S. I 63. • Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la cîmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Boierul] a pus înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină. CREANGĂ, A. 158. – Variantă: (regional) ficiór (RUSSO, O. 24) substantiv masculin |
