CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Cat de paradoxal ne-ar parea, Dar aceste avioane B-52" Eu te strig, floare de mar poezie de Anatol Codru " Pana sa ne reintoarcem la cercetarea stilului, cateva digresiuni fara disciplina cred ca nu strica. Noi stim ca, dintre toate fenomenele, acele ce ne intereseaza mai mult pe noi, oamenii, sunt miscarile sufletesti ale omului. Un spirit paradoxal ar putea indrazni sa spuna ca sunt doua lumi intregi, doua universuri. O picatura de roua limpede ce cade din inaltimile senine, in drumul ei catre pamantul din care a fost sorbita-n sus, reflecta din pereti-i tot vazduhul larg. Ceea ce, de la peretii acestei infime sfere reflectoare, este fara margini in afara, se adanceste-nauntrul ei, afundandu-se iarasi fara margini. Acolo, in stramtul fund, ca si afara-n larg, sunt iarasi toti sorii, toti luceferii, toate stelele si calea robilor. De la peretii ei in afara, o nemarginita lume - o alta nemarginita lume inauntru; margine nu e in afara si ori incotro; asemenea inauntru, d-a-ndaratele si ori incotro, margine nu e. Asa este si sufletul omenesc, ca bobul de roua: o infima oglinda sferica cu constiinta absurdei adancimi proprii - in afara-i si-nainte-i, ori incotro, infinitul mare; inauntru si d-a-ndaratele, infinitul mic. intre aceste doua infinituri, intre aceste doua lumi, e o ciudata si grozava deosebire: pe cand infinitul mare este ideal, desi palpabil, infinitul mic este singurul real, desi impalpabil. Cazand din inaltimi, oglinda de roua, in drumul ei, schimba perspectiva interioara dupa punctele liniei sale de cadere: asemenea si sufletul nostru, in trecerea-i, schimba in adancimile sale lumea dinauntru dupa schimbarile lumii dinafara." Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale |
Definiție din
PARADOXÁL, -Ă (< limba franceza ) adjectiv Care ține de paradox (1); de neînțeles; prin extensie ciudat, straniu, bizar; absurd. Dicționar enciclopedic • Somn p. (fază paradoxală) = fază a somnului în care are loc o intensă activitate cerebrală (evidențiată în electroencefalograme prin unde rapide, asemănătoare celor din stare de veghe). ♦ (În logica enunțiativă) Un lucru argumentat aparent corect care duce la o concluzie contradictorie. |