Ce înseamnă fără spor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "fără spor": fără randament; puțin, încet

" Dar parca ma-ndulcesc din cate am Si puse-alaturea de vorba mea de-acasa, Sunt mai ca mierea, drese cu balzam, Neretezate inca nici de-o coasa... Si-i foarte bine daca e asa, Daca au oamenii o bucurie mare, Daca, la dragostea ce-o au, ar mai avea Asemeni mie cateva odoare.
Parca e rau sa porti atata spor De griji si socoteli, daca te datini, Daca incapi pe gura tuturor, Ca ai o casa doldora de patimi?...
Plugul e ca Pasarea, Ara doar cu aripa. Cu aripa Plugului Ara omu-n Viata lui. Ara, parca ar zbura Dincolo de moartea sa, Dincolo si peste Fire Unde totu-i rastignire..."
Ruga poezie de Anatol Codru

" Mai trebuie, pana la Apocalipsa,
putina ratiune, Putina zbatere de gand, Putina bantuire de sine, Putina radacina si durere... Sa mai pastram ceva, Ca tot o inviere din morti are omul, Tot un spor de visare, Tot o ratacire si o intoarcere la ale sale. Astea sunt indemnurile Pe care vi le adresez, Domnilor stimati optzecisti Si nouazecisti, Eu, care va salut cu bucurie Si speranta
Ca o vom mai discuta, Ca o vom mai rosti Componenta si importanta lacrimii La acest sfarsit de mileniu..."
La acest sfarsit de mileniu poezie de Anatol Codru

SPOR2, (3) sporuri, substantiv neutru

1. Înaintare (în lucru), progres. Iar dacă razele de soare Printre șindrile facu-și cale, Văd sporul pînzei de păianjen Și-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20. Mașinile... făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească și cîte brațe inutile puteau să înlăture. ANGHEL, PR. 84. Bătrînul să uita mîngăiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59.
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic, repede. Au umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un pisc unde se legănau fînațuri înflorite. SADOVEANU, N. P. 143. Mergeau cu spor mai cu samă noaptea. id. O. I 127. Fără spor = fără randament; puțin, încet.
       • Expresia: A avoa spor (la ceva) = a realiza, a produce mult, în timp (relativ) scurt. Lucra mult și era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. vezi limba română noiembrie 1953, 34. Să aveți la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141. Beutor și prădător Și la lucru n-are spor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 185. Spor la lucru (sau la muncă), formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. [Flăcăii trec] dînd un «noroc bun» și un «spor la lucru». SEVASTOS, N.

2. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, cîștig. Ghiță... are și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi rîde inima cînd își vede sporul [din casă]. SLAVICI, O. I 145.
       • Expresia: (Rar) A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine. Muncea... de-i trecea nădușelile, și ca să dea și ei în spor, ba. ISPIRESCU, L. 174.

3. Creștere, mărire; adaos, surplus, majorare, supliment. Tu, Harnav, cu asprime de grijă vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167. (Cu pronunțare regională) Milioane trebuie iarăși a se duce de unde au venit, ba încă și cu un spori de dobînzi. RUSSO, S. 159.