Ce înseamnă fără sau lipsit de temei?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "fără sau lipsit de temei": fără bază reală, neîntemeiat, fictiv

" Ca-aceleasi vremi de foc si de pamant Tin fierul imbracat pe o gheorghina, Pe freamatul sticletilor din grai, Pe colburile-ncinse din fantana,
Ca sa nu mori de foarte multe ori, Lumina ta oricand sa ne cuvante, In randul anonimilor arand Cu flacara intemeierii sfinte.
Fata cu grau ti-ai fost-o semanat, Holda uimirii noastre sa te-atie De grija lumii aproape, ca la pranz, Sporindu-ne la mese cu vecie..."
Fata cu grau ti-ai fost-o semanat.. poezie de Anatol Codru

" Ce daruri sfinte — toate le-as face patrimonii Acestor mari balade de mame pe sub stele, Cu aceste piramide de snopi in care ele Si-au ingropat barbatii, sa doarma, faraonii.
De ce sa bat arama voroavei in scadere De cat cum au fost scris-o cu fruntea lor strabunii, Topind vocale-n foc si-n clopote sa sune Laptele maicai noastre — temei si inviere.
De ce sa-mi stampar gandul si ochii sa ascunda Aceasta fara seaman columna de lumina Si-aceste zile albe, venite la fantana, Sa-si vesniceasca inul catrintelor de nunta?"
De ce as face eu poezie de Anatol Codru

TEMÉI, temeiuri, substantiv neutru

1. Temelie, fundament, bază. Temeiul cunoștințelor sale era lectura. CĂLINESCU, E. 71. Punea ca temei al inspirației literare comorile fondului popular. SADOVEANU, E. 200. Am învățat a ceti fără lesniciosul metod al abecedarului d-tale, care mi-ai spus că este temeiul limbii. NEGRUZZI, S. I

12.
       • locuțiune adjectiv De temei = de bază, solid, serios, important. Fiindcă insă nu putea alcătui articole mai de temei decît în liniște, el se-nchidea seara în odaia lui de acasă, compunînd noaptea. CĂLINESCU, E. 361. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, fictiv, neîntemeiat. Afirmația aceasta e lipsită de temei. SADOVEANU, E. 77. Tocmai aceste generalizări ni se par lipsite de temei. GHEREA, ST. Hristos II 58. Acest bătrîn... tras în judecată dinaintea soborului pentru niște vini fără temei, fu gonit. ODOBESCU, S. I 150.
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu temei = a) cu cumpăt și cu socoteală, serios, așezat. Și dumneata, cucoane, te uiți la mine cam spăriat, ca și ceilalți... Nu te teme, sînt om serios și-ți vorbesc cu temei. SADOVEANU, O. VIII 57. Hanganul... e liniștit, cumpănit, domol la vorbă și cu temei în ce spune. RUSSO, O. 103; b) de-a binelea, temeinic. Noaptea se lăsa tot mai cu temei. DUNĂREANU, CH.

8.
       • Expresia: A pune temei pe cineva (sau ceva) vezi pune.

2. Motiv, pricină, cauză, prilej. Baciu a făcut o cerere, în care arăta... temeiurile pe care-l bănuia de a fi pus focul. SLAVICI, N. I 240. Dacă boiul mi-l înmlădiu, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. EMINESCU, O. I 80. Îndestule sînt temeiurile voastre spre a ne lepăda de acum de orice vechie legăminte cu... barbara putere turcească. ODOBESCU, S. III 452.

3. Toi, miez. De șapte ori s-a lăsat temeiul nopții, de cînd Șuier aține, în plaiuri depărtate, potica arnăuților. DELAVRANCEA, S. 165. Tocmai pe cînd era temeiul mesei... numai iată o pasere măiastră se vede bătînd la fereastră. CREANGĂ, P. 232. Frunză verde plop și tei Acu-i dragostea-n temei. ȘEZ. VIII 27.