Ce înseamnă fără astîmpăr?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "fără astîmpăr": a locuțiune adverbiala fără încetare, fără odihnă, într-una

"
MOS CODRU: Vezi, colo, muncitorii Pe umerii lor poarta stinci Inalta poduri cai ferate drumuri fabrici caminuri pentru adapost Muncesc din greu din zori si pina-n noapte Muncesc sa inalte-o lume noua si mareata ca sufletul din ei Nu-i sfinta munca asta, spune? Si pentru ce? Un codru amarit de piine Si totusi Cit de dulce-i munca si fara de astimpar Si eu sa stau? sa stau si sa privesc la altii cum inalta viitorul? Nu!
"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

" Sculata de atita larma, toata lumea, trezita din somnul dintii, alerga cu felinare si cu arme sa vada ce se petrece. Nimic. Pe armasar il apucase navirliile din senin. Poate se speriase de vreun soarece. Cine stie ce i s-a nalucit iar diavolului! il priveau pe fereastra cum se zbuciuma invir-tindu-se sturloibat de colo pina colo, cu ochi fiorosi, cu narile aprinse si coama ca un val razvratit de furtuna. il apucasera pandaliile cele mari. Unii ziceau ca-l deochease popa, care, in loc sa-l domoleasca, mai rau il indracise. Dar bine ca nu c nici o primejdie. Poate sa joace acolo inchis in cusca pina la ziua de apoi. Si se dusera toti linistiti la culcare.
Pe la miezul noptii, alta alarma si mai mare ii destepta iar Hotul imboldea tara astimpar armasarul, care alerga involburat numai spume si naruise totul in grajdul facut pe dinauntru numai tandari Slugile cercetara cu grija indoita usile, ferestrele, zidurile. Iar nimic. Decit nebunia din ce in ce mai nedomolita a vitei indracite, de pc care curgea, apa, sudorile. Si, coplesita de oboseala, argatimea pleca din nou la culcare, care prin poduri, care prin cosare. Dar hotul n-a slabit o clipa armasarul, hartuindu-l cu stramurarea ca pe un taur neascultator. Pina ce, sleit de osteneala, cu narile in zbatere, gifiind si tragind greu in piept rasuflarea, a cazut in genunchi, ce-rind pacea. Alergase si se invirtise ca un soarece in cursa, inchis intr-un petec de grajd mai bine de doua conace. Ramase asa ametit citeva clipe. Apoi se ridica iar. Sta acum incremenit, cu ochii holbati, in care jucau vapai nebune de fosfor, cu urechile tesite inapoi a spaima si dintii inca rin-jiti a rautate. Era Satana, insa un Satana istovit, sleit. Asta voise si hotul.
Deodata, armasarul tresari inviorat Un fior neasteptat il scutura din crestetul invalmasit pina-n coada zburlita. Si intinse capul Pe gura podului pluteau spre el miresme atitatoare, dar dulci si ametitoare totodata, care-l gidilara rascolindu-l pina-n fundul maruntaielor. Apoi o mina blinda ii imbie spre bot o blana fermecata, din care se resfira imbatator miros de iapa in calduri."
Alcyon sau Diavolul alb poezie de Vasile Voiculescu

ASTÎ́MPĂR substantiv neutru singular (De obicei în construcții negative cu verbele «a avea», «a afla», «a găsi») Odihnă, pace, liniște. Nu-și mai găsea astîmpăr în scaun. SADOVEANU, N. forme 18. [Mînzul] se făcuse un cîrlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. Am o casă mică... Ziua cîntă, Noaptea cîntă, N-are nicidecum astîmpăr (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70.
       • Fără astîmpăr = a) ( locuţiune adverbiala) fără încetare, fără odihnă, într-una. Copilul se mișcă fără astîmpăr; b) (locuțiune adjectiv) neastîmpărat, în mișcare continuă. Cîteodată parcă-i o căpriță fără astîmpăr și fără hodină. SADOVEANU, O. VII 56. Zaharia Duhu înălță privirea la zborul și goana fără astîmpăr a altor gîze. C. PETRESCU, R. DR. 26.
       • Expresia: (Rar) A nu da (cuiva) astîmpăr = a nu lăsa (pe cineva) în pace. Dragostea mea cătră maică-mea nu-mi dă nici un astîmpăr. SBIERA, P. 25.