Ce înseamnă familiar a-i muta cuiva fălcile sau căpriorii?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "familiar a-i muta cuiva fălcile sau căpriorii": a-i trage cuiva o palmă zdravănă

" Cand durerea-n Mizerere printre inimi se impar te
Si cand Verdi impr umuta note de privighetori
Ca sa zboare, dus de ele, pan-la cei nemuritori."
Noaptea de februarie poezie de Alexandru Macedonski

" Lemnele trosneau sub flacari si se-ncovoiau in doua,
Insa in cenusa muta de atunci s-au prefacut,
Ca de-ar sti ca sa vorbeasca revenind la viata noua,"
Noaptea de aprilie poezie de Alexandru Macedonski

MUTÁ, mut, verb

I.

1. tranzitiv A deplasa un lucru dintr-un loc în altul. După războiul cu Radu-vodă Basarab, măria-sa Ștefan mutase hotarul de la apa Trotușului cu mult mai la vale, pînă la apa Milcovului. SADOVEANU, forme J. 692. Vezi tu buțile aste două? Una-i cu apă, alta cu putere. Să le mutăm una-n locul alteia. EMINESCU, N.

10. Măi, bădițo, buze moi, Mută-ți casa lîngă noi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 48.
♦ (Popular) A schimba. Mă rog să mă ascultați, Vorba să nu mi-o mutați. SEVASTOS, N. 324.
       • Expresia: A-și muta gîndul = a se răzgîndi, a renunța. Te-ai gîndit iarăși să faci rost de cărțile din clasa întîia de liceu... Pe urmă ți-ai mutat gîndul.- Erai prea mare, pierduseși rîndul. PAS, Z. I 278. Ercule, dacă văzu care încotro merge treaba, își cam muta gîndul și pleca în ale sale. ISPIRESCU, U. 69.
       • (Familiar) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă zdravănă. Jandarmii vă suduie și vă mută căpriorii. C. PETRESCU, Î. II

12.
♦ A transfera (pe cineva) dintr-un serviciu în altul. L-a mutat la minister.

2. reflexiv A se așeza (cu locuința) în alt loc, a se stabili în altă parte, a-și schimba domiciliul. începu să observe cu atenție odaia, în care numai de cîteva zile se mutase. VLAHUȚĂ, O. A. 255. A doua zi s-a mutat la curți, care acuma erau ale lor. RETEGANUL, P. V 72. Domnul cu toată curtea se mută la Cotnar. NEGRUZZI, S. I 106.
       • tranzitiv Pe mine mă mută acum într-altă casă. GHICA, A. 560.
♦ A se mișca, a se urni din loc, a-și schimba locul. Coco s-a mutat pe vergele de cîteva ori, s-a suit pe trapez, a ieșit din colivie. ARGHEZI, P. T. 110. Așa numai să se mute de pe vatră pe cuptiori, știe și hleabul de baba mea, de acasă. CREANGĂ, P. 130. Zoroastru... făcea ca stelele să se mute din locuțiune EMINESCU, N. 60.

3. reflexiv (Rar, urmat de determinări introduse prin prepoziție «în») A se schimba în..., a lua înfățișarea de..., a se pune în locul..., a se transpune. Cînd te vei muta tu în firea ei, atunci vei fi tu atotștiutori. EMINESCU, N. 55.