Ce înseamnă familial; adverbial a rămâne tablou?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "familial; adverbial a rămâne tablou": a rămâne surprins, înlemnit

La celalalt capat poezie de Ana Blandiana

" Nu-l mira murii captusiti cu sfinti, Picteaza roti in carje pe altare. Multicolor, cu-o singura culoare, Cum ar picta cu osul din parinti.
...Vasile, frate, zbor de albatros, Cu graul tarii imbracat pe fata, Sa-mi scrii cu ceara numele pe iarba, Cojind de moarte varul pe-amintire..,

Asemeni lui DA VINCI a pictat Cu mana stanga clopotul pe tara, Prietenii si maurii din zodii. Miscarea mainii lui cu pana mura Era mai mult icoana unui tei Sub arca-mbalsata de nemoarte. Storcea de lest zapada pan la os, Convins ca frigul iernii e dantura Zorilor care mananca fluturi. In loc de ochi punea fantani la oameni, Albe fantani si le-nzestra cu-aripi. intr-un tablou a desenat samuri indragostiti de-o lebada codalba. Se iscalea pe cai si amintiri, intr-un salcam vedea pareri de rau. Dorea vecii si cugeta malini. Avea si-o slabiciune pentru miei, Si-i dezrobea din lupi, tamaduindu-i Cu duhuri de balada de pe stani. Picta cuvantul si-l lega de om, Ca sufletul nicicand sa-l paraseasca. Vezi ochii lui? — aduc a zori de zari. Si gura — a cules pe-nrourate, A lapte-prunc din cornul unui plug. Nu-l poti prepune c-un stejar sau nuc, Chiar daca-n fond e inrudit cu-acestia: Ochiul vorbeste-n el de o lumina, De albul ei mut patimind in Om.

...Reprezentant de seama al mainii stangi, Vasile, Doamne, tu numaidecat Porti cinstea tarii ca pe-un steag de plopi, Din care izvorasc hulubi si stele. ...Cum ar picta-nauntrul unui ou, Mana-nflorita ca-ntr-o manastire, In alb picteaza chipul maicai lui, Eufrosinia Vartolomeu Moruzi...

"
Vasile Covrig, magul culorii albe poezie de Anatol Codru

TABLÓU, tablouri, substantiv neutru

I.

1. Pictură sau desen executat pe o pînză, pe un carton etc.; prin extensie gravură, fotografie etc. înrămată pentru a fi expusă ca ornament pe peretele unei încăperi. Tabloul era încă pe șevalet, întreg, în picioare, părînd că a fost terminat chiar acum. CAMIL PETRESCU, N. 108. Numai o sală ar fi comună, o sală mai largă, în care pictorii și-ar expune tablourile. VLAHUȚĂ, O. A. II 202. Nu bogăția de culori te ține în loc în fața unui tablou, ci un gînd, o durere, pe care artistul încearcă s-o prindă pe pînză. PĂUN-PINCIO, P. 102.
       • Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție și atitudine, pentru a înfățișa o scenă inspirată de obicei de un tablou celebru.
       • Expresia: (Familiar) A rămîne tablou = a rămîne surprins, înlemnit, încremenit.

2. figurat Priveliște de ansamblu, scenă care impresionează vederea. Ca printr-un farmec tabloul se schimbă, se trag pădurile în lături și-un minunat decor de stînci se înalță în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 415. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii în nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. ALECSANDRI, P. III 18. Flăcăi cu cămeși albe și brîie late; fete rumene și pălite de soare... înfățio șau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104.

3. figurat Descriere a unei priveliști, a unei regiuni, a unui obiect, a unei persoane sau a unor fapte istorice făcută prin viu grai sau în scris. Alecsandri face, în paginile următoare, un larg tablou al țării de acum un secol. SADOVEANU, E. 57. În tablourile naturii [la Coșbuc] oamenii înșiși joacă un rol supus. GHEREA, ST. Hristos III 291.

4. Subdiviziune a unei piese de teatru, mai mică decît un act și care implică de obicei schimbarea decorului. După tabloul al III-lea

– cel cu scena pastorală de balet

– forța dramatică merge într-un crescendo impresionant. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/5. Se juca o piesă fioroasă în cinci acte și multe tablouri.

I. BOTEZ, ȘC. 28.

5. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere etc., dispuse adesea în șiruri și coloane. vezi.tabel (1). Ca să nu piardă timpul, începu să complecteze coloanele unui tablou. C. PETRESCU, Î. II 149.
       • Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sînt așezate în șiruri și în coloane în ordinea greutății lor atomice (ceea ce pune în evidență periodicitatea unora dintre proprietățile chimice ale lor).

II.

1. Placă de metal, de marmură, de lemn etc. pe pare sînt montate diferite aparate, folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui. Unul din tractoare bătea pe loc, părăsit în mijlocul drumului. Cu greutate întinse mîna la tabloul de comandă și-l opri. MIHALE, O. 230. Că ele (= apele) sînt acolo, și n-au încetat să treacă, o arată becul de control din mijlocul marelui tablou de marmoră. BOGZA, C. O. 178.

2. Dispozitiv format dintr-o placă prevăzută cu cîrlige, de care se agață, la locul corespunzător, cheile, fisele, numerele camerelor dintr-un hotel, dintr-un sanatoriu etc. Portarul nu mai cercetă tabloul cu chei. C. PETRESCU, C. vezi 123.