Ce înseamnă familial a-și scuipa plămânii?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "familial a-și scuipa plămânii": a se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva fără rezultatele scontate

" Cu painea graiului pe masa. Sa ne stim liberi si acasa, Instrainandu-ne-nde noi. O, du-ne, Doamne, inapoi, Du-ne-ndarat, du-ne cu sila, Da-ne conditia umila De-urangutan sau de gorila, De jungla care urla-n noi, Cu toata voia de la sine Sa fie rau, ca e mai bine, Ca-i mai usor cand induram In bezna stropul de lumina Ce ne orbeste, ca-i un semn, Ca vom fi liberi, puri si demni De cine suntem, ca in fine...
De rai, de lasi, de fiecine, Ne scuipa pestera-napoiL.
Lumina cade brusc din cer Si se asterne pe ogoare Si stele nu-s, si toate pier, Si tara scade in hotare."
O, Doamne, noi, care acestia poezie de Anatol Codru

" ...expediata din Vietnamul de Sud in orasul Washington de soldatul american Tomm Stoull
Acoperisurile torc pisici sub luna, Si-i mare vuiet pe la stari de noapte. Antenele se scutur grele, coapte, De panglici negre, care scuipa ficusi.
Hamalii-n port descarca lazi de lacrimi, Pun liliecii timbre moi in piata. La abator curg sir de reclamatii A mii de coarne, care tipa tunuri."
Carte postala poezie de Anatol Codru

scuipá (-p, át), verb –

1. A elimina salivă.

– Variante scuipi, sch(i)u(o)pi, st(i)ui, Banat șchi(o)pi, știpi, știpa, Moldova stupi, stuchi, scupi. Mr. ascuchiu, ascuchire, megl. scupés, scupiri. latina conspuĕre, prin intermediul unor rezultate populare care se pare că nu au variat încă din epoca romană. Cu reducerea normală a lui nesigură › s, rezultatul *cospuĕre (montañés, portugheză cuspir) ar fi ajuns la o metateză *scupuere › *scupire (vezi limba franceza escopir, spaniolă escupir), care explică și rezultatul limba română Totuși interpretările variază mult. S-a propus o evoluție *exconspuĕre › excuppere (G. Paris, limba română, XVI, 153); *esconspῑre (Cornu, limba română, IX, 130; Pușcariu 1556; Tiktin); *expuĕre (Cihac, I, 249; Koerting 3374); *scuppῑre, de origine imitativă (Meyer-Lübke, ZRPh., X, 173; REW 8014); *stupῑre (Densusianu, Hlr., 197); *sputāre (Meyer 336); *conspāre (Pascu, I, 43). Forma cea mai veche este scuipi, la Coresi; dacă se ține cont de variantă, este de uz general (ALR, I, 87). derivat scuipat (variantă scuipit, scuipătură, stupit, stupitură), substantiv neutru (faptul de a scuipa); scuipătoare, substantiv feminin (vas în care se scuipă; argotic, gură).