Ce înseamnă examen de stat?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "examen de stat": examen pentru obținerea unei diplome universitare

" anii proaspeti cu totii s-au pastrat... Tot pusti raman. Ma aflu
acum la un examen si vreau s-arat ca nu-s intimidat.

Sentinta o sa vina. Oricare-o fi, totuna. El pentru mine-i"
Mihail Sadoveanu poezie de Nicolae Labis

" Militarul era frate mai mare; tot asa de frumos, de bland si de ciudat - o izbitoare asemanare in toate.
Acela a mers la Berlin; in cateva luni a speriat Academia militara cu talentele-i si a dat un examen care l-a facut pe maresalul Moltke sa se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotarat sa-l ia pe langa dansul. Ca sa-si incoroneze succesul, militarul s-a dus acasa si, fara sa lase macar o vorba, s-a impuscat.
Peste mai multa vreme, cand am vorbit cu Eminescu de trista imprejurare a militarului, el mi-a raspuns razand:"
In nirvana poezie de Ion Luca Caragiale

examen sn [Atestat: (a. 1779) IORGA, S. despre XII, 291 /V: (îrg) eza, (înv) esa, nt, (reg) izamăn, iza, iczamăn[1], (nob) esame (S și: ess) / P: egza / Plural: e, (înv) uri, (nob, m) i / Etimologie: franceza examen, lat examen] 1 (Jur; înv) Parte a procedurii penale care cuprinde rechizitoriul, audierea părților și a martorilor implicați într-un proces. 2 (Jur; înv) Interogatoriu. 3 (Jur; înv) Proces-verbal întocmit în timpul interogatoriului, care cuprinde întrebările adresate părților și martorilor precum și răspunsurile acestora. 4 (Urmat de determinări care arată felul) Probă orală sau scrisă de verificare a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, ale unui student sau ale unui candidat, dată în fața unui examinator sau a unei comisii examinatoare, pentru a fi promovat sau pentru a obține un post, un titlu etc. 5 (Înv; îlv) A face (cuiva) A supune unui examen (4). 6 (Fig) Încercare a trăiniciei unui lucru, a unei situații. 7 (Olt; îf iza) Serbare dată la sfârșitul anului școlar de către elevii din primele clase. 8 (Urmat de determinări care arată obiectul) Cercetare atentă, amănunțită, a unui obiect, a unei ființe sau a unui fenomen, făcută în scopul de a ajunge la o justă cunoaștere a lor, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau compoziția unei substanțe etc. 9 (Îs) de conștiință Cercetare atentă a propriei conduite, din punct de vedere moral. 10 (Fig) Contemplare. 11 (Îvr; îf esame) Roire a albinelor. 12 (Îvr; îf esame) Grup de ființe. corectată