Definiție din
Dicționar enciclopedic
EVOLUȚIONÍSM (< limba franceza {i}) substantiv neutru Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu, care a început o dată cu formarea primei celule. Sugerată de Lucrețiu în secolul 1 despre Hr., a fost apărată sporadic, cu argumente neconcludente, până la începutul secolul 19, când J.B. Lamarck (1801) a formulat o primă teorie transformistă, în care susținea că evoluția fost condiționată de adaptarea directă la mediu și de transmiterea caracterelor câștigate. În 1859, Ch. Darwin a demonstrat că originea speciilor ca evoluție este rezultatul acțiunii selecției naturale asupra variațiilor spontane
– numite ulterior mutații. Variațiile constituie materie primă asupra căreia acționează selecția naturală. E. modernă s-a născut din fuziunea geneticii mendeleene cu selecția naturală darviniană și se numește teoria neodarvinistă (sau sintetică) a evoluției; se bazează pe numeroase argumente extrase din embriologie, anatomie comparată, paleontologie, geologie și, mai ales, din genetica moleculară și citogenetică.
