Definiție din
Dicționar enciclopedic
DATÍV, -Ă (< limba franceza , latina) substantiv neutru Caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect.
• despre etic = dativul unui pronume care indică pe cel interesat în acțiune. despre adnominal = dativ care determină un nume, având funcțiunea de atribut. Îi este cumnat fratelui meu. despre posesiv = a) despre care, în unele limbi (ex. latina), exprimă posesorul cu funcțiune de subiect logic. În limba română, forme de despre posesiv apar în construcții de tipul mi-e foame; b) dativ al pronumelui personal cu funcție atributivă. Palida-ți frunte.[1]
