Ce înseamnă entomologie fluture-cap-de-mort acherontla atropos?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "entomologie fluture-cap-de-mort acherontla atropos": strigă, cap-de-mort, regional strigoiaș, buha-ciumei, capul-lui-adam, fluturul-morțll, suflet-de-strigoi, sufletul-morților; fluture-de-mătase

" Cu o patima in suflet si in inima c-un nume
Ca sa-mi fluture pe buze si sa-mi spuie ca iubesc!
E ciudat, si n-am ce zice, dar ciudat asa cum este,"
Noaptea de aprilie poezie de Alexandru Macedonski

" Lupii cu aur se platesc, cu vieti, Daca te urla-un lup — e o fericire.
Sa nu ai lupi, sa te manance oi, — Cum vine aceasta? Ce e cu padurea? Ce brat a fost sa-si fluture securea, Sa lase numai blana lor pe noi?
Sa n-aiba omul lup. E un blestem! Sa n-avem lupi si sa-i vanam pe harti? ...Pe stirpea lupilor se pune-acuma pret, Un maxim pret: sa nu stim sa vanam — Lupii cu aur se platesc, cu vieti, Deci, e nevoie-un lup macar sa-avem."
Lupii poezie de Anatol Codru

FLÚTURE, fluturi, substantiv masculin

1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase acoperite cu solzi foarte mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt; larva lor este o omidă. Printre tufele sălbatice umblau în zboruri nehotărîte fluturi, ca petale albe dintr-o floare. SADOVEANU, O. II 413. Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea, cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții. IOSIF, P. 37. Era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întăi raze ale soarelui, legănat de adierea vîntului și neatins de ochii fluturilor. CREANGĂ, P. 276.
       • Specii: fluture-de- mătase = fluture a cărui larvă produce firele de mătase (Bombix mori); vierme-de-mătase; fluture-alb sau fluture-de-varză = albiliță (Pieris brassicae).
♦ (La plural ) figurat (Familiar) Idei curioase și extravagante; toane. vezi gărgăuni, fumuri. Poate să număr și fluturii care-ți umblă prin cap. DAVIDOGLU M. 42.

2. (Mai ales la plural ) Discuri mici sclipitoare de metal care se aplică de obicei ca ornament mai ales pe unele haine femeiești. vezi paiete. Purta catrință cu fluturi, bluză de modă nouă și pantofi cu călcîie nalte. SADOVEANU, B. 261. Blîndele fiice ale munților și cîmpiilor... au moștenit... frumoasele cingători înguste, bătute în fluturi strălucitori. HOGAȘ, DR. II 185. Numără, Simino, numără pe fir... Roșul de pe margini uite cum l-ai pus! Și-ai cusut cu negru fluturii pe coate! COȘBUC, P. I 245. Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai... Ori zeaua te-apasă, Ori șaua te-ndeasă, Ori frîul cu fluturi? ALECSANDRI, P. P. 63.

3. (tehnică) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care, montat într-o conductă, servește la reglarea cantității de carburant care intră într-un carburator.
♦ (În expresie) Piuliță-fluture = piuliță cu două aripi.

4. Fel de înot caracterizat prin mișcarea brațelor asemănătoare cu fluturarea unor aripi.

– Variantă: flútur (EMINESCU, N. 29) substantiv masculin