Ce înseamnă doctor honoris causa?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "doctor honoris causa": titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, fără susținerea unei disertații

"
Sub asta piatra zace un doctor invatat;
Cu moartea lui de moarte pe multi el a scapat."
La mormantul unui doctor poezie de Alecu Donici

" Prin fereastra ma fixeaza luna rece si spectrala
Ca un doctor ce se uita la un chip de ofticos.
A! desigur, masca blonda avea altfel de privire"
Noaptea de iulie poezie de Alexandru Macedonski

DÓCTOR, doctori, substantiv masculin

1. Persoană care posedă studii medicale superioare și are dreptul de a trata bolnavii; medic. De răniți au grijă doctorii. CAMILAR, N. I 62. Îți trebuie un doctor și o îngrijire specială. SADOVEANU, P. M. 119. Nu țineam de loc să sporesc cu unul numărul intelectualilor ce abuzau de gentilețea doctorului Nicu. M.

I. CARAGIALE, C. 131. Am dat femeii... un bilet pentru doctorul din tîrg. IBRĂILEANU, A. 179.
       • (Glumeț) Cînd ai s-ajungi doctorul [mașinilor]... ai să știi să umbli cu orice fel de mașini. PAS, Z. I 307.

2. (De obicei urmat de determinări arătînd felul studiilor) Cel mai înalt titlu academic acordat de către o instituție de învățămînt superior. Doctor în filozofie. Doctor în chimie. ▭ Ai putea mai la urmă, să lași prea bine pe domnul doctor să plece singur în escursiunile sale științifice. HOGAȘ, M. N. 101.
       • (Familiar) Persoană pricepută, iscusită, specialistă într-o lucrare, într-un domeniu de activitate. E doctor în meseria lui.

– Variantă: (1, popular) dóftor (STANCU, despre 177, CAMIL PETRESCU, T. II 135, CREANGĂ, A. 15) substantiv masculin