Ce înseamnă din sau în sau pînă-n adîncul sufletului sau al inimii, al ființei?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "din sau în sau pînă-n adîncul sufletului sau al inimii, al ființei": din tot sufletul

"
George Bacovia

 

Dormeau adinc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --"
Plumb poezie de George Bacovia

" Stramutat pe mindre prapuri de naierii tai vikingi
Pina adinc in molesala quintelor manueline,
Alter ego, o! Pantazi, ce atlanticele invingi,

Linistit rapsod al stelei ninsa in umbra stravezie,"
Protocol al unui club Matei Caragiale poezie de Ion Barbu

ADÎ́NC2, -Ă, adînci, adjectiv

I.

1. (Despre cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de deschizătură, de gură. Bubuie văile adîncile. BENIUC, vezi 109. Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maturi de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137. Cheia [se află] în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. forme 23.
       • (Despre ape, considerînd distanța dintre fund și suprafață) Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. forme 29. Apele line sînt adînci (= oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite).
       • figurat Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29. O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80.
       • (Adverbial) Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95. Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172.
       • (Urmat de determinări care indică o măsură) Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224.
       • Expresia: (A ajunge, a trăi etc.) pînă la adînci bătrînețe = (a trăi etc.) pînă la o vîrstă înaintată, la care cu greu ajunge cineva. Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122. Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adinei bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85.
♦ (Despre diferite materii formînd un strat orizontal) Gros. Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. forme 63.

2. Care se află sau se întinde departe în (sau spre) interior. Strat adînc. Rădăcină adîncă.
       • (Adverbial) Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. forme 63.
       • figurat [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168.
♦ Care se întinde departe (în linie orizontală). Pedestrimea... se rinduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26.
♦ Greu de străbătut, des, compact. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35.
♦ Care vine sau pare că vine din interior; profund. Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124.
       • (Adverbial) Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. forme 93. Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168. Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52.
♦ Întins, vast. Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67.

3. (Despre mișcări, în special despre plecăciuni, saluturi) Făcut prin înclinarea corpului (aproape) pînă jos. Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108.

4. (Despre voce, ton, timbru) Jos, profund, grav. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții

– e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202
       • (Adverbial) Încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88.
♦ (Despre culori) Intens. Cerul e de un albastru adînc.
       • (Adverbial) În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57.

II. figurat

1. (Despre noțiuni abstracte; în opoziție cu superficial) Care ține de esența lucrurilor, care pătrunde în fondul, în miezul lucrurilor; temeinic, profund. Convingerea adîncă de venirea unor verb reflexiv:emuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- RION, C. 127. Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I

7.
       • (Adverbial) Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg in mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4.

2. (Cu nuanță intensivă) Desăvîrșit, deplin, total, intens; profund. O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37. O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294. Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103. V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62.
       • (Adverbial) Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus

– Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120.

3. (Neobișnuit, despre noțiuni de timp) Tîrziu. Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130.

– plural forme și: (învechit) adînce (EMINESCU, L. P. 180).