Definiție din
Dicționar dendrofloricol
CALAMUS L., CALAMUS, fam. Palmae. Gen originar din India, Malaezia și Africa tropicală, cca 210 specii, cele mai multe agățătoare, rareori erecte. Tulpina țepoasă, lungă și subțire. Frunze pețiolate, penate, cu foliole alterne, de obicei lanceolate, prelungite într-un apendix cu un cîrcel; la alte specii acest apendix crește din vagina frunzei. Flori unisexuate (periant cu 6 diviziuni alterne, pe 2 rînduri), cele femele cu ovarul cu 3 loji uniovulate, cele mascule cu 6 stamine, așezate în spadice axilare, subțiri, lungi, ramificate, înfășurate de o spată coriacee, bivalvă.
