Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
diftóng substantiv masculin [Atestat: ABC 49/4 / Plural: i, (înv) uri sn / Etimologie: franceza diphtongue, lat diphtongus] (Fon) 1 Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală. 2 Grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă. 3 (Îs) ascendent (sau, înv, suitor) Diftong (2) al cărui element semivocalic precedă elementul vocalic. 4 (Îs) descendent (sau, înv, coborâtor) Diftong (2) al cărui element semivocalic este precedat de elementul vocalic. 5 Semn tipografic conținând două vocale sau o vocală și o semivocală.
