Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
COCS substantiv neutru Produs solid obținut din cărbune de pămînt prin încălzirea lui în cuptoare speciale la o temperatură de peste 1000 de grade; se întrebuințează ca combustibil, ca reconstituant în metalurgie și ca material filtrant în industria chimică. Pe aleea neagră a fostului conac, bătătorită cu nisip de cocs, se depărtează în ploaie Zuharia Duhu. C. PETRESCU, A. 441. Și cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar in schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. Ca un bulgăre de cocs. Care-a stat o noapte-n ploaie. TOPÎRCEANU, M.
11.
