Ce înseamnă cultul personalității?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cultul personalității": tendință exclusivistă și dăunătoare de a acorda personalităților un rol exagerat în făurirea istoriei și care are la bază concepția greșită că personalitățile de seamă – și nu masele, popoarele – făuresc istoria

"Dumnezeu.
Nu numai cu ingaduinta, dar cu porunca, de acum inainte sa fie necontenit inchinat si marit ca atare, intr-un cult care intrece tot fastul ceremonial al vechilor religii.
Spre el sa se canalizeze toate aspiratiile neamurilor omenesti."
Lobocoagularea prefrontala poezie de Vasile Voiculescu

"Ca o vestala trista a durerii,
Subt sfarimarea unui cult pagin
"
Dorinta poezie de Agatha Bacovia

cult, culte substantiv neutru

1. Totalitatea actelor, a formelor și a rânduielilor sfinte prin care termen bisericesc cinstește pe Dumnezeu și împărtășește credincioșilor harul Său sfințitor.
       • Act de cult = formă de exprimare a sentimentelor religioase ale omului față de Dumnezeu; ritual.
       • Cult agrar = practică religioasă primitivă, de origine htonică, legată mai ales de agricultură și de fertilitatea pământului.
       • Cult solar = sistem de credințe, mituri și practici religioase legate de adorația Soarelui, îndeosebi în țările cu radiație solară mare.
♦ Totalitatea ritualilor unei religii.
♦ Adorare a unor ființe reale (eroi, strămoși, personalități etc.) sau a unor entități abstracte (frumusețe, rațiune etc.).

2. Religie (considerată în manifestările ei exterioare), biserică, confesiune, credință.
       • Cultul idolilor = idolatrie.
♦ (La plural ) Totalitatea religiilor sau a confesiunilor dintr-un stat.

3. Sentiment de admirație, de respect, de dragoste adâncă față de cineva sau ceva.

– Din limba franceza culte, latina cultus.