Ce înseamnă cuiul lui, pepelea?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cuiul lui, pepelea": cui pe care pepelea personaj din basmele! populare îl poseda în casa altuia și care-i servea drept, pretext ca să intre în casa aceluia de cîte ori voia; figurat, drept pe care și-l creează cineva pe baze șubrede, pentru a stingheri pe altul

" S-ajuns acolo, sa bat in cer
Un cui de aur sau chiar de fier,
Ca sa-mi leg sacul si sa ma leagan;"
Raspuns la cativa critici poezie de Alexandru Macedonski

" In fierbere de glasuri, ca apa la rastoace.
Iar toata poezia cui sens ar vrea sa-i cate
Mai limpede sa-i para citita de-a-ndarate."
Slavit e versul poezie de Alexandru Vlahuta

cui sn [Atestat: M. COSTIN, ap. LET. I, 254/8 / V: (reg) cunu / Plural: e / Etimologie: moștenit din latinescul cuneus, -um] 1 (Mar) Pană. 2 Bucată de lemn și, mai ales, de metal subțire, de formă cilindrică sau cu muchii, ascuțită la un capăt și cu floare la celălalt, care se bate în lemn sau în zid, servind la fixarea unui obiect de altul. 3 (Îs) de lemn Cep. 4 (Îs) spintecat Piesă de siguranță dintr-o bucată de sârmă îndoită, care împiedică desfacerea piulițelor. 5 (Îe) cu (sau pe) (se) scoate Exprimă părerea că o suferință nouă face să se uite cea dinainte. 6 (Pfm; îe) A-și bate un în cap A adopta o atitudine care aduce necazuri. 7 (Pfm; îe) A avea nădejde în cineva ca într-un de tei A nu avea încredere. 8 (Pfm; îe) A fi (a se ști) cu (sau a avea, a-i sta, a-i intra) un la (sau în) inimă (sau în coastă) A avea o teamă mare. 9 (Pfm; îae) A avea un necaz mare. 10 (Pfm; îe) A sta (sau a fi ca) pe e A fi nerăbdător. 11 (Pfm; îae) A nu avea astâmpăr. 12 (Pfm; îe) A face e (de bleah) A-i fi frig. 13 Bucată de lemn sau de metal bătută sau înșurubată în perete sau în ușă servind drept cuier. 14 Fiecare din brațele cuierului. 15 (În casele țărănești; pex) Cuier de perete. 16 (Pfm; îe) A-și pune pofta-n A renunța la un lucru mult dorit. 17 (Reg; adesea lpl) Zăvor de lemn. 18 Bucată de lemn înfiptă în ușă drept clanță. 19 (Reg; îs) -ul capătului, ie la capete, ele de la capul osiilor, ul de bleah, ul de carâmb, ele de la răscoale Cuiele (2) care țin fixă roata carului. 20 (Mol; la car; îs) prin dric(uri) Cui (2) care unește piscul cu inima și cu vârtejul carului. 21 (Mun; la car; îs) din inima (sau din inimoiul căruței sau carului, ul inimii) Cui (2) care trece prin dricuri. 22 (Reg; la car; îs) din urechi Cui (2) care trece prin urechile proțapului și prin pisc. 23 (La căruțe) Cui (2) bătut la capătul oiștei, de care se leagă opritorile. 24 (Reg; la jug; îs) ul jugului, ul din (la, prin) jug, ul japiței, -ul grindeiului Cui (2) care intră prin gaura japiței, a proțapului, prin cea din ceafa jugului și prin proțap și care, de obicei, rămâne totdeauna la jug. 25 (La jug) Resteu. 26 (Reg; la cârcea; îs) ul lopățelei Cuiul (2) care se varsă la capătul din stânga al lopățelei cârcelei. 27 (Reg; la plug; îs) ul potângului Cui (2) care apucă potângul plugului. 28 (La grapă; îs) ele grapei Dinții grapei. 29 (La războiul de țesut) Cui (2) care se vâră într-una din găurile lopățicei spre a împiedica sulul de a se da înapoi. 30 (La vârtelniță) Fiecare din cele patru fofeze de la capetele răscrucilor. 31 (Reg; îs) ele alergătoarei Cuiele (2) care trec prin capetele celor două fofeze și prin capătul de sus al răzimătoarei alergătoarei. 32 (Reg; îs) de scară sau ul scării Fuscel. 33 (Reg; îs) ele fagurului Cele câteva rânduri de bețe pe care se clădesc fagurii. 34 (Reg; la masa dulgherului; îs) ul șurubului Răsucitorul. 35 (Pop; la vioară) Cheie ce întinde coarda. 36 (Reg; la case țărănești) Fiecare din parii, în jurul cărora se împletesc nuielele pe care se lipește humă, obținându-se astfel pereții casei. 37 (Reg; îcs) De-a ul (sau u) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 38 (Reg) Pahar mic. 39 (Reg) Țoi. 40 (Reg; fig; ned) Boală cu junghiuri. 41 (Pfm; îe) A avea e la inimă A avea crampe la stomac. 42 (Iht; reg) Porcușor. 43 (Pop; îs) ul lui Pepelea Drept al cuiva care, permițând o interpretare abuzivă, aduce neplăceri altcuiva.