Ce înseamnă cu nările sau nara în vânt?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cu nările sau nara în vânt": cu capul ridicat, cu o ținută semeață; prin extensie mândru, plin de sine

" si cobora sa-l admire
pe cavaler ul cu nara subtire
ce-avea un Zar armonios si fosforic"
Cavalerul Inzadar poezie de Arcadie Suceveanu

" Si-alearga fuga spaimei.

In piept sta capul, coama-n vant,
Crunti aburi ies pe nara ;
In scari picior ul, pe pamant"
La logodna poezie de George Cosbuc

NÁRĂ, nări, substantiv feminin

1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale nasului, prin care respiră și miroase omul și unele animale. Șoimaru simți pătrunzîndu-i în nări mirosul iute al gunoiului. SADOVEANU, O. VII 144. Cîinele o luă la goană, cu nările lărgite. C. PETRESCU, S. 37.
       • (Metaforic) Locomotiva a intrat în gara supraîncărcată, împroșcînd pe nări fîșii de aburi. SAHIA, N. 51.
       • Expresia: Cu nările (sau nara) în vînt = a) (despre cai) cu gîtul întins, în goană mare. Roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop. COȘBUC, P. I 154; b) (despre oameni) mîndru, țanțoș, sigur de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a se făli, a se ține mîndru; a-și da importanță. Cel mai mare... Se rădică în scări, Se umflă în nări Și-și face ochii roată Peste oștirea toată. SEVASTOS, N. 110. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134.

2. Tub de fontă sau de fier care merge de la puntea unei nave la unul din borduri și prin care trece lanțul ancorei. [Bricul] Mircea, desfăcut din legăturile de la uscat, se mișcă încet, trăgîndu-și pe nară, c-un zăngănit fioros, lanțul ancorei. BART, S. M.

14.

– plural și: (1) nare (ALECSANDRI, P. III 12).

– Variantă: náre (DELAVRANCEA, S. 183, ALECSANDRI, P. P. 91) substantiv feminin