Ce înseamnă cu folos?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cu folos": în mod avantajos, cu profit

" Din ea popoarele crestine
Cu mult folos azi pot citi
Cum oamenii, candva,-n vechime,"
Crestina poezie de Alexei Mateevici

" Eu de-aceea aici scriu cu buchie grea, Ca-ntr-o piatra-asezand nume scump, nume drag, Cum as pune-ntr-un chip anii mei randuiti Astor zile pe nou, ca un freamat pe steag.
Amintirea-i s-o port din parinti spre nepoti, De-un folos s-o avem, ca pe-un rodnic pamant, Semn ca-i pururi cu noi pe un drum de izbanzi Petru nostru de plai, chipul lui luminand...
"
Trebui-ar cuvant mult mai mare la chip poezie de Anatol Codru

FOLÓS, foloase, substantiv neutru (Adesea în legătură cu verbele «a avea», «a aduce», «a trage») Ceea ce folosește, ceea ce aduce cîștig moral sau material. vezi avantaj, profit, beneficiu. N-am să am folos de el niciodată. CREANGĂ, A.

14. Mult folos aduce munca,

– e prielnică oricui. BELDICEANU, P. 136. Un deosebit și mare folos este și cu școalele. GOLESCU, Î. 69.
       • locuțiune adjectiv și adverb În (spre sau pentru) folosul cuiva = în interesul, în avantajul, spre binele cuiva. Te sfătuiesc în folosul tău. ▭ Spre folosul omenirii vor veni tot rînduri, rînduri, Pe aripile științei, înmiirile de gînduri. BELDICEANU, P. 126. Voi urma sfaturile cele bune care mi le faci prin scrisoarea me, căci văd că sînt pentru folosul meu. KOGĂLNICEANU, S. 41. Vorbesc pentru folosul Patriei mele, pentru deșteptarea, pentru luminarea, pentru înfrumusițarea și, în scurt, pentru fericirea ei. GOLESCU, Î. 61. Cu folos = în mod avantajos, cu profit. Muncește cu folos. De folos = folositor, avantajos, profitabil. Da, bădică, mîne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. EMINESCU, N. 21. Adunînd țara spre a se chibzui, își aleseră cu toți sfat de folos acestei nevoi ca domnul să se închine lui Sigismund, păstrîndu-și însă fără scădere drepturile suveranității și veniturile țării. BĂLCESCU, O. II 72.
       • Expresia: (Întrebare retorică urmată uneori de o determinare introdusă prin «de» sau de o propoziție introdusă prin «că», «dacă») Ce folos? = la ce bun? degeaba. Dar cu pămîntul ce să faci? Și ce folos de boi și vaci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăznet toate! COȘBUC, P. I 119. Ce folos de tine, dragă, Că ești albă și spălată Și trăiești tot supărată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 375.