 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Din insulele sfinte strabat cantari ferice, Noroc si desperare le vad unite-aice... Acum pe-un stan de piatra din luntre el coboara " Muresanu poezie de Mihai Eminescu " Cum o doare... Şi nimica... nici un mod nu-i de scăpare ndărătu-i desperare şi-nainte-i desperare, Nici un ochi nu se abate l-a ei viaţă-ntunecoasă." Surori poezie de Mihai Eminescu |
| Definiție din
DESPERÁRE, desperări, substantiv feminin (Și în forma disperare) Faptul de a despera; deznădejde. Își smulsese părul din cap de desperare. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 205. Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă desperare. VLAHUȚĂ, CL. 87. În Țara Romînească, starea țăranilor merse din zi în zi mai rău, pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Locuţiune adverbiala Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit. Aș voi să întreb unde mergem, vorbi într-o verb reflexiv:eme cu disperare domnul Paul de Marenne. SADOVEANU, Z. C. 191. Mărinda, pierdută pintre popor, se uita cu mirare și cu luare-aminte la soldați și deodată, țipînd cu desperare, pică la pămînt leșinată. ALECSANDRI, O. P. 227. La desperare = într-o împrejurare grea, în care sînt puține posibilități de scăpare. La desperare te agăți de orice. • Expresia: A duce (sau a aduce, a împinge pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea; a exaspera (pe cineva). – Variantă: disperáre substantiv feminin |
