Definiție din
Dicționaru limbii românești
poárcă forme, plural e (latina pŏrca, italiana pv. cat. pg. porca, spaniolă puerca). Scroafă (Rar). verb reflexiv:ană (Gorj). Un joc în care un băĭat (porcaru) împinge cu prăjina orĭ cu cĭomagu o minge orĭ alt-ceva spre o groapă (la jir), ĭar ceĭlalțĭ, care aŭ fie-care cîte o groapă, în care țin vîrfu cĭomaguluĭ, caută să-l împedece. (Dacă porcaru ocupă cu vîrfu cĭomaguluĭ o groapă vacantă, rămîne porcar cel care șĭ-a perdut groapa. Tot așa, dacă porcaru reușește să ducă poarca în groapa centrală, îĭ ĭa altu rîndu).
