Ce înseamnă cu aluzie la belciugul pe care îl puneau ursarii în botul ursului domesticit și purtat legat de un lanț a pune sau a atîrna cuiva belciugul în nas?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cu aluzie la belciugul pe care îl puneau ursarii în botul ursului domesticit și purtat legat de un lanț a pune sau a atîrna cuiva belciugul în nas": a pune stăpînire pe cineva, a dispune după voie de cineva, a avea pe cineva în mînă

"Era bolovanul ala cat junca venit cand cu potopul.
Ala cu belciug de fier.
Stai, zic, c-am lovit-o-n palarie, in loc s-o luam pan' dreptul "
Noapte poezie de Nicolae Velea

BELCIÚG, belciuge, substantiv neutru Verigă sau inel de metal, fixat solid de ceva, servind pentru a petrece prin el un lacăt, un lanț, o funie etc. Zicînd acestea, legă roibul de belciugul bătut în stîlțul gros din fața crîșmei. SADOVEANU, O. I 370. Învîrti cheia de două ori în broască, apoi puse și un lacăt mare, petrecut prin belciuge. REBREANU, P. S. 294. În belciugul de la carîmbul dedesubt din stînga [al căruței] era aninată o bărdiță. CREANGĂ, P. 106.
       • Expresia: (Cu aluzie la belciugul pe care îl puneau ursarii în botul ursului domesticit și purtat legat de un lanț) A pune sau a atîrna (cuiva) belciugul în nas = a pune stăpînire (pe cineva), a dispune după voie (de cineva), a avea (pe cineva) în mînă. A duce (pe cineva) cu belciugul (de nas) = a conduce (pe cineva) cum îți place, cum ți-e voia sau interesul, amăgindu-l, înșelîndu-l. [Vodă] bătea șaua că, dacă nu ne lăsăm duși cu belciugul de el și neamul lui, se duce. PAS, L. I 251. (Familiar, cu aluzie la obiectele care se cîștigă la bîlciuri prin aruncarea dibace a unui inel) Doar nu l-ai cîștigat la belciuge, se spune ca o mustrare glumeață aceluia care îți cere un efort prea mare, care nu te cruță de o oboseală.
♦ Obiect răsucit în jurul lui însuși. Și-a admirat în oglindă coafura măreață, desfăcută din belciugele hîrtiuțelor. SADOVEANU, N. forme 157.