 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " O clipa de-om simti otgonul, vag, Ce-a priponit pamantul doar pe-un crug Si cum tresalta frunzele de fag," Epilog poezie de Nicolai Costenco "El isi destrama-n vant fiinta toata. Rand pe rand sub crug albastru se resfira. Nemaiavand figura, si nici umbra-chip, o adiere numai, si pierind aproape ca mireasma floarei, vraje-vant el trece peste coardele de-argint." Unde un cantec este poezie de Lucian Blaga |
| Definiție din
CRUG, cruguri, substantiv neutru (Învechit și popular)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Orbită a lunii sau a unei planete. Văzînd că se răsucesc stihiile pe crugul lor, n-a mai așteptat pînă a doua zi. SADOVEANU, P. M. 91. În tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții. EMINESCU, O. IV 340. Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească, firmamentul. Și-nainte ne-a mînat, Pre crugul cerului, Pre semnele pămîntului. TEODORESCU, P. P. 163. 2. Ciclu solar (sau lunar) după trecerea căruia zilele săptămînii (sau fazele lunii) cad la aceleași date ale anului... Cunoaște mersul anotimpurilor, crugul lunii. SADOVEANU, vezi forme 34. ♦ Curs, circuit. În crugul prinsurilor, apa Sucevii se zărea ca un balaur vînăt. CAMILAR, N. II 407. |
